Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘învăţături pentru copii’ Category

Urmati acest link, merită.    http://www.bibliaromana.com/misc/teism1.htm

Anunțuri

Read Full Post »

14 Septembrie, zi de sărbătoare pentru creştinii ortodocşi. Înălţarea Sfintei Cruci.

Dat fiind faptul că această sărbătoare coincide cu începutul de an şcolar, preoţii rostesc în timpul sfintei liturghii rugăciuni pentru luminarea sufletelor şi minţilor tuturor celor ce merg la şcoală (putem spune chiar şi la grădiniţă), pentru primirea învăţăturilor celor bune de către elevi, pentru desăvârşirea spirituală a acestora, pentru formarea atitudinilor şi aptitudinilor care să -i ajute pe aceştia să devină utili societăţii.

Odată cu preoţii, avem datoria ca şi noi, părinţii, să ne rugăm pentru copiii noştri! Este drept, aşa cum îmi spunea cineva deunăzi, într-o lume în care tentaţiile şi grijile noastre sunt tot mai multe, mintea noastră este tot timpul ocupată cu ceva şi nu găsim răgazul să înălţăm o rugăciune către Dumnezeu. Reflectând la acest fapt, mi-am amintit de un cântec pe care l-am auzit de multe ori în copilărie, un cântec despre o servitoare, cântat la întâlnirile creştinilor din satul meu care făceau parte din Oastea Domnului. În mare, servitoarea era foarte ocupată cu treburile date de stăpânii ei şi nu avea timp de rugăciune, nu avea timp să stea efectiv în genunchi şi să rostească rugăciunile consacrate. Totuşi, ea se ruga permanent. Când spăla rufe, servitoarea spunea: „Aşa să-mi speli Doamne Sfinte haina sufletului meu!”  Când le călca, ea spunea: „Aşa să-mi netezeşti Doamne, spre ceruri, cărarea mea!”. Când făcea curat prin casă se ruga: „Aşa să-mi cureţi Doamne casa sufletului meu!

Cred că acesta poate fi un bun exemplu şi pentru noi, cei de astăzi, care suntem robiţi de multe griji, cu multe treburi, mai mult sau mai puţin importante. Dacă nu avem timp sau nu ne place să rostim o rugăciune din cărţile de rugăciuni (Rugăciunea părinţilor pentru copii) atunci ar trebui să urmăm şi noi exemplul servitoarei şi să ne rugăm pentru copiii noştri. Astfel, nu doar noi ne vom bucura şivom fi fericiţi ci şi ei şi totodată societatea în care ei vor trăi.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Citiţi  şi aici: despre „Marea putere a rugăciunii!”

Un an bun tuturor.

Read Full Post »

Săptămâna trecută am avut marea bucurie de a ajunge, după mulţi ani, la MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN (MANASTIREA DINTR UN LEMN), un lod drag inimii mele. Biserica Mănăstirii
Dat fiind faptul că starea de spirit ce o poţi avea într-un astfel de lăcaş este greu de descris în cuvinte, am ataşat fişierul care să redea, prin imagini, măcar frumuseţea exterioară, vizibilă, a acestui loc iubit de Dumnezeu şi după cum se vede de măicuţele care se nevoiesc aici.
Din păcate, datorită avertizărilor meteorologice, a trebuit să plecăm spre Bucureşti în foarte scurt timp şi nu ne-am putut bucura de pacea ce se aşterne deasupra mănăstirii la ceas de seară. Cu toate acestea, m-am folosit de prilej pentru a o mai învăţa pe fiica mea (de numai 5 ani şi jumătate) să se bucure de frumuseţile pe care ni le dezvăluie Mănăstirea.
Chiar dacă un copil nu poate înţelege multe lucruri din cele ce-i arăţi, el va rămâne cu totuşi cu câte ceva. Ce este mai important, copilul va căpăta deprinderi. Mai întâi va căpăta deprinderea chiar de a merge la mănăstire (sau la biserică, după caz). Mai apoi, chiar la vârsta lui fragedă, dacă îl înveţi să se minuneze, să se bucure de frumuseţile naturii sau de cele create de om, copilul va căpăta deprinderea să caute frumosul.
Bucuria cea mare a copilului meu când ajunge la biserică este să aprindă lumânări.
Mănăstirea Dintr-un Lemn
De această dată, aprinsul lumânărilor a constituit pentru ea o recompensă pentru faptul că a fost răbdătoare să-i arăt Bisericuţa dintr-un lemn, stejarii seculari, chiliile măicuţelor, icoanele din biserică, icoana făcătoare de minuni.
E greu să explici unui copil de 5 ani ce este o minune dar, chiar de nu înţelege, cuvântul a intrat în vocabularul ei iar mai târziu, ea singură va fi curiasă să înţeleagă mai mult. Este important să stârnim mai degrabă curiozitatea copiilor noştri pentru ca mai apoi ei să ne roage pe noi să le explicăm anumite lucruri şi nu invers.
Tot cu această ocazie, atât prin exemplul nostru cât şi al altor persoane care vizitau mănăstirea, i-am arătat fiicei mele care este atitudinea pe care trebuie să o avem când vizităm sau stăm mai mult la o mănăstire. Astfel, fiica mea ştie că în incinta mănăstirii nu strigăm, nu alergăm, nu tulburăm liniştea atăt de binefăcătoare sufletului nostru. Din păcate, în ceea ce priveşte ţinuta, nu am avut prea multe exemple pozitive.
O altă învăţătură este cea legată de îngrijirea mormintelor celor dragi. A văzut cât de frumos sunt îngrijite şi i-am explicat cu câtă trudă sunt sădite şi îngrijite florile de pe morminte.
Mănăstirea Dintr-un Lemn
Iată numai căteva învăţături pe care le puteţi picura, pe nesimţite, în sufletul copilului vostru, atunci când vizitaţi nu doar o mănăstire ci orice alt lăcaş de cult.
Minunându-ne noi de lucrurile frumoase, se va obişnui şi copilul nostru să admire frumosul, uitând astfel de alte preocupări.
Pentru copiii mai mari, învăţăturile pot fi altele, potrivite cu vârsta lor.
Astfel trebuie să folosim orice prilej pentru a ne educa, aşa cum credem noi că este bine, copiii. Nu trebuie irosit nici un prilej. Mai târziu vom regreta dacă pierdem aceste ocazii.
Aşa cum spuneam şi mai sus, este mai bine şi chioar mai uşor pentru noi să le stârnim mai degrabă curiozitatea copiilor noştri, pentru a le da lor prilejul să-şi dorească să afle mai mult. Este o metodă ce dă rezultate foarte bune.
Este drept că uneori avem nevoie de foarte multă imaginaţie pentru a putea explica ceva pe înţelesul şi spre folosul copilului dar avem datoria să încercăm, să facem eforturi, chiar să ne informăm şi să aflăm cum au reuşit alţi părinţi să explice copilului lor şi mai apoi să ne adaptăm tipului de înţelegere al copilului nostru.
Este şi rolul pe care mi-aş dori să-l joace şi acest blog. Să ne împărtăşim din experienţa proprie pentru a ne adapta vârstei şi nivelului de înţelegere al copilului nostru.
Tot astfel am procedat şi când am ajuns la MĂNĂSTIREA POLOVRAGI.
Mănăstirea Polovragi
Mănăstirea Polovragi
Aici am avut parte şi de un peisaj impresionant (voi posta un fişier şi cu aceste imagini pentru a vedea cât de frumoasă a făcut Dumnezeu lumea şi în mod special România).
Mănăstirea Polovragi
Toate cele bune până la următorul articol şi să ne dea Dumnezeu înţelepciunea să găsim calea cea mai bună spre inima copiilor noştri!

Read Full Post »