Hotararea CEDO (rezumat) o puteti citi pe Juridice.ro
Mai jos, puteti citi comentariul meu pe marginea acestei hotarari.
Am predat, ca profesor de religie, inca din primii ani, cand desfasuram orele sambata. In acea perioada, veneau la orele de religie doar copiii ai caror parinti au semnat o adeziune in acest sens.
Treptat, pentru ca tot mai multi parinti si copii doreau sa participe la ore, am introdus si in cursul saptamanii (la inceputul sau sfarsitul orelor) ora de religie. Aceasta solutie a fost adoptata pentru a permite celorlalti elevi sa vina mai tarziu sau sa plece mai devreme, in functie de orar.
In momentul in care a fost introdusa ora de religie ca obligatorie, au fost si optiuni de a nu participa la ora. In acele situatii, trebuie sa recunoastem, uneori, acesti elevi erau nevoiti sa desfasoare o alta activitate, supravegheati de un alt cadru didactic. Au fost si situatii in care ca mi s-a cerut, de catre parinti, sa permit copilului sa ramana in clasa, pe parcursul orelor de religie.
Trebuie sa marturisesc faptul ca m-am folosit de acest prilej, cu acordul parintilor, pentru a arata elevilor mei ca oamenii pot fi diferiti, ca sunt liberi sa gandeasca si sa faca orice alegere o considera potrivita la un moment dat, ca Dumnezeu Insusi ne-a inzestrat cu libertatea de a alege (in tot ceea ce ne priveste) si astfel copiii au invatat ca trebuie sa fie toleranti unii cu ceilalti, tocmai in virtutea liberului arbitru.
Faptul ca exista posibilitatea de a fi influentati de manifestarile celorlalti copii (prin numar, prin modul de manifestare, tocmai pentru ca sunt majoritari), influenta fiind una involuntara (altfel am vorbi de prozelitism care nu e vazut bine nici de Biserica), poate fi adevarat iar un parinte care nu tocmai acest lucru nu doreste, poate simti o presiune in acest sens.
In ceea ce priveste icoanele si alte simboluri religioase, am sa va relatez cazul meu concret. Copiii au fost cei care au avut initiativa. Mai intai au adus ce aveau pe acasa si mai apoi, au strans bani si am creat un „cabinet” al scolii, intr-una din clasele in care toti copiii erau crestin ortodocsi.
In celelalte clase, au aparut icoane puse fie cu acordul parintilor fie chiar de catre parinti. Acest lucru s-a petrecut treptat.
Au fost si sali de clasa unde nu a existat nici o icoana sau alte simboluri considerate a fi religioase. Am fost si metodist pe sector (sectorul 5 al capitalei) si am avut posibilitatea sa merg in multe scoli din sector. Nu s-a intamplat ca cineva sa fac reclamatii in acest sens si aceasta deoarece icoanele si celelalte simboluri religioase nu au fost impuse.
Faptul ca noi, profesorii de religie, ne-am fi dorit sa vedem cate o icoana in fiecare clasa, este adevarat, dar noi personal nu ne-am fi permis (nici pecuniar vorbind) acest lucru.
Astfel, nu cred ca am incalcat libertatea nici unui copil sau parinte care nu a dorit sa fie influentat in nici un fel de ceea ce se petrecea la orele de religie sau de simbolurile religioase afisate.
Nu contest faptul ca exista posibilitatea ca anumiti profesori de religie, mai zelosi, au facut oarece presiuni pentru afisarea unor icoane sau altor simboluri religioase, insa, in opinia mea, acele atitudini trebuiesc a fi corectate. Au fost si cazuri in care anumiti profesori au fost chiar sanctionati prin retragerea binecuvantarii si astfel nu au mai putut desfasura activitati didactice.
In momentul de fata, in Romania, nu cunosc sa existe o norma care sa impuna scolilor (publice) sa afiseze simboluri religioase, asa cum nu cred sa existe vreuna care sa interzica afisarea acestora.
Nici un astfel de tip de reglementare, care sa impuna expres o conduita sau alta n-ar trebui sa existe, prin insusi faptul ca, intr-un fel sau altul, se va genera o discriminare.
De ce ar trebui sa existe o norma care sa interzica afisarea unor icoane intr-o sala de curs in care (asa cum functioneaza la noi invatamantul) isi desfasoara activitatea copiii apartinatori unei singure confesiuni? Desigur ca pentru salile in care isi desfasoara activitatea didactica elevi de diferite cofesiuni, o astfel de norma ar fi utila.
Ca atare, pentru Romania, in spiritul respectarii libertatii celorlalti, trebuie sa existe o reglementare nuantata. De fapt, ce politician si-ar asuma un act normativ prin care sa interzica afisarea simbolurilor religioase? Mai mult decat atat, de ce trebuie sa fim atat de radicali in conditiile in care peste 90% (cel putin declarativ) ne declaram crestini ortodocsi?
Cred ca solutia, pentru noi, ar fi una in care icoanele pot fi afisate in salile de curs cu acordul unanim al celor ce-si desfasoara activitatile scolare acolo, clasa, sala fiind un spatiu mult mai restrans si astfel, cei ce nu doresc a fi influentati in vreun fel de de aceste simboluri sa nu le vada.
Ceea ce ar putea impune o astfel de lege este tocmai interzicerea afisarii icoanelor sau altor simboluri religioase pe holurile scolilor (vorbim doar de cele publice), in secretariate, cabinete ale directorilor, cancelarii, sali de sport si alte asemenea spatii. Din categoria acestor sali fac parte si cele in care se desfasoara anumite activitati (precum cele de laborator: chimie, biologie) pentru care clasele de elevi se succed.
O alta solutie, ar fi aceea de a se permite infiintarea cabinetelor de religie unde elevii pot invata si se pot manifesta liber.
Probabil ca printre cei ce vor avea rabdare sa parcurga intreg comentariul meu vor fi si persoane care vad altfel lucrurile. Este dreptul fiecaruia. Insa, ceea ce trebuie sa avem in vedere este tocmai faptul ca libertatea fiecaruia dintre noi se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt.
Totodata, nu trebuie sa uitam ca societatea romaneasca are nevoie de tineri care sa se raporteze la valori morale ridicate. Cum putem face asta daca excludem din spatiul public pana si simbolurile care ne definesc pe noi ca natiune?
Din pacate, in discutiile aprinse ce au facut obiectul acestor dezbateri incinse din ultimii ani, Biserica nu si-a ales reprezentantii cei mai potriviti pentru a aborda aceste teme publice, care ating puncte foarte sensibile pentru societatea romaneasca, dupa atatia ani de privatiuni.
Eu sunt unul care cred ca nu ar trebui sa existe nicio icoana sau semn al oricarei religii in scoli. Atat in clase cat si pe coridoare sau birouri. Nu as merge atat de departe pe cat a mers modelul francez interzicand inclusiv ca elevii/profesorii sa poarte cruciulite sau alte semne ale religiei dar institutia in sin, scoala, nu trebuie si nu poate sa aibe niciun semn al vreunei credinte.
Sa explic si de ce. Scoala, sau orice alta cladire publica, e a statului. E o institutie oficiala a statului. Si statul este secular, non religios. Chiar daca elevii dintr-o clasa sunt de acord sa expuna o icoana, nu ar trebui sa fie lasati sa o faca pentru ca sala de clasa nu e a lor. E a statului, stat care trebuie sa se delimiteze de orice Biserica, fie ea crestina sau nu.
O sa merg si mai departe, si o sa imi cer de pe acum scuze, nu intentionez sa va jignesc, dar cred cu tarie ca religia nu ar trebui predata in scoli. Din nou, pe acelasi motiv. Educatia e „de la stat”, stat care e secular, despartit de Biserici.
In clasa in care am studiat eu erau icoane, si trebuie sa recunosc ca nu am fost deranjat de ele, dar nici nu m-au ajutat sa imi intaresc credinta in vre-un fel. Si nu cunosc pe nimeni care sa fi fost influentat de ele.
Cat despre orele de religie, sincer, mi-au placut initial. Profesoara mea preda mai mult un fel de „lectii de morala” mai mult decat religie pura si ajungeam sa dezbatem ce e moral si ce nu e. Si accepta si puncte de vedere diferite. In ultimul an de liceu, insa, am avut o profesoara pe care sincer am urat-o. De ce? Pentru ca se credea superioara noua si incerca sa ne impuna un punct de vedere personal si incredibil de fundamentalist (pe ideea „crestinii adevarati sunt cei care nu gresesc niciodata, toti ceilalti merita sa arda in focurile iadurlui”). Si atunci stau si ma intreb. Taxele pe care le platesc parintii mei se duc in salariul unor oameni ca ea? Nu, multumesc, nu vreau asa ceva.
Va inteleg si va respect punctul de vedere. Inteleg ca prima rofesoara de religie si-a lasat cumva aprenta. Ma bucura cand spuneti ca aveau loc dezbateri la ora de religie si ca profesoara accepta ca pot exista si puncte de vedere diferite. Mi se pare a fi un lucru normal.
In conditiile in care Dumnezeu ne-a facut liberi – nu ne-a impus nimic – nu vad cum putem obliga noi pe cineva sa faca ceva sau sa creada in cineva, cu atat mai putin un profesor de religie.
Imi pare rau de experienta din ultimul an. Mi-as dori sa fie doar o exceptie nefericita de care dumneavoastra ati avut parte.
Astfel de situatii nu trebuiesc tolerate. Exista foruri superioare unde elevii, parintii, dirigintele pot face o plangere. cred ca trebuie sa ne obisnuim si cu astfel de lucruri.
In ceea ce priveste laicitatea statului, da, aveti dreptate. Insa, argumentul folosit pentru interzicerea icoanelor este unul pe care il pot folosi si pentru expunerea lor.
Statul este finantat din banii nostri, ca atare, si scolile. Mai mult decat atat, mare parte din bani vin de la comunitatile locale. Deci, daca eu ca cetatean al statului finantez scoala, atinci am si eu dreptul sa-mi exprim un punct de vedere privitor la modul in care doresc sa/mi fie educat copilul.
Observati ca tot mai mult, in statele aflate pe o treapta ceva mai sus decat noi (de putina vreme si in Romania), se incearca o mai mare implicare a parintilor in procesul educativ.
Astfel ca, in opinia mea, nu ar trebui nici sa impunem afisarea unor simboluri religioase, nici sa interzicem in totalitate.
A interzice oamenilor sa se manifeste asa cum simt, atunci cand este vorba de o manifestare religioasa, ar insemna o ingradire destul de mare a libertatilor fiecaruia.
Pentru libertatea unora (minoritari sau majoritari) ingradim libertatea celorlalti.
Mai mult decat atat, in principiu, orele de religie ar trebui sa fie extrem de folositoare nu doar pentru fiecare elev ce participa la ore ci chiar pentru societate.
Se observa in societatea romaneasca (dar nu numai la noi) necesitatea unei reintoarceri spre valorile morale; plecand de la mediul de afaceri, pana la orice alt domeniu de activitate (administratie publica, servicii publice sau private, cercetare, etc.).
Ori, toate acestea se pot infaptui si cu ajutorul orelor de religie.
Oricum, subiectul privind expunerea simbolurilor religioase trebuie dezbatut in continuare dar cu mult calm, cu multa intelepciune, pentru ca deciziile ce le vom lua sa nu se intoarca, precum un bumerang, impotriva noastra.
Iata decizii intelepte: Liderii ţărilor europene cu puternică tradiţie catolică sfidează deciziile CEDO. După premierul italian Silvio Berlusconi, şi preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, s-a pronunţat ferm în favoarea păstrării crucifixelor în şcolile ţării sale.
Gasiti articolul pe http://www.realitatea.net/presedintele-poloniei-exclude-scoaterea-crucifixelor-din-scolile-publice_662622.html#commentForm
Intii as dori sa va multumesc pentru vizita si comentariu. In al doilea rind, trebuie sa va spun ca mi-ati stirnit interesul cu comentariul dumneavoastra.
Sint un student doctorand in Stiinte Politice la o universitate din Europa, si ma ocup cu studierea cazurilor de dezacorduri profunde in societate. Unul din cazurile pe care le am in vedere se refera la prezenta simbolurilor religioase in scoli. Va cer ingaduinta ca, la momentul potrivit, sa va contactez pentru a discuta despre experienta dumneavoastra directa in predarea religiei in scoli. Va multumesc.
O zi buna!
Multumesc si eu.
Astept cu interes momentul dialogului.
De asemenea, ma bucura faptul ca exista un real interes in a aborda astfel de teme si totdata am incredera ca dialogul va fi unul constructiv pentru toti cei interesati de un astfel de subiect.
In asteptarea dezbaterilor, trebuie sa spun totusi ca in Romania nu putem afirma ca exista un dezacord puternic pe tema expunerii simbolurilor religioase in scoli.
Acest caz s-a inflamat mult in fata camerelor de luat vederi.
Dar, mai discutam.
Voi face si o legatura spre blogul vostru (sper sa depasim formalismul si sa ne adresam direct unii altora). Mi se pare unul foarte interesant prin temele ce le abordeaza.
Toate cele bune.
Problema prezentei insemnelor religioase in scoli e legata de cea mai larga a gradului de secularizare a unei societati.
E interesant ca doua tari in care religia are o prezenta foarte puternica (SUA si Polonia) au abordari opuse in privinta secularizarii.
Solutia pentru romani nu este de a copia una sau alta.
In functie de cat de grava devine problema, de presiunea exercitata de populatie (parinti in special ca fiind cei mai afectati in final) atunci trebuie schimbata atitutdinea si regulamentele actuale privind predarea religiei in scoli. E o problema ca oricare alta care poate fi rezolvata si prin presiunea societatii civile dar si prin initiative legislative din partea unor parlamentari
Mi se pare o problema minora in momentul de fata (poate si pentru ca nu mai am copii la scoala in Romania).
Personal as incalca cu placere o lege care ar obliga copiii sa participe la ore de religie desi nu sunt ateu, dimpotriva
Ce sadism sa spalati creierele unor copii fara discernamint.
Religia nu are ce cauta in scoala!
@richard, bine ai venit.
Inteleg ca nu esti de acord cu religia in scoala, insa poate ne spui si argumentele pentru care nu esti de acord, pentru a-ti putea intelege punctul de vedere.
In ceea ce priveste discernamantul copiilor, ai sa fii uimit de faptul ca ei au discernamant (specific varstei), nu sunt total lipsiti de el.
Este drept, e mai usor de observat de catre cei care lucreaza cu copiii sau au ei insisi copii.
Asteptam argumentele tale cu interes.
Pana atunci, toate cele bune.
Trebuie sa recunosc ca sunt placut surprinsa sa gasesc o discutie atat de cerebrala si argumentata pe aceasta tema. Interesul meu privind modul in care dimensiunea religioasa isi gaseste sau nu locul in cadrul institutiilor publice (in speta, scoli) nu este doar unul civic, ci se datoreaza si faptului ca, momentan, pregatesc o lucrare pornind tocmai de la aceasta problematica. Prin urmare, o sa va urmaresc in continuare, dar as vrea sa intru in contact si cu Andruska, cu mentiunea ca dimensiunea care ma intereseaza este cea, in primul rand, juridica.
@Roxana,
Bun venit.
Multumim de aprecieri (o fac in numele tuturor cu care am purtat dialogul).
Cred ca este o tema interesanta, cea pe care o pregatesti.
Personal, in anul intai de facultate, am realizat o lucrare, nu foarte elaborata, privind influenta Bisericii asupra dreptului.
Am publicat-o si aici: http://jurefani.wordpress.com/2009/06/23/contributia-bisericii-ortodoxe-romane-la-aparitia-dreptului-scris-romanesc/, in caz ca ti-ar putea fi de folos.
Te mai asteptam.
Atat pentru dialog cat si pentru a ne tine la curent cu lucrarea.