În Calendarul Ortodox, Crăciunul este consemnat ca

“Naşterea Domnului”

şi este cea mai frumoasă dintre sărbătorile anului, aşa cum ştim cu toţii.

Astfel, în prag de sărbătoare se cuvine să ne pregătim fiecare, cum credem de cuviinţă, pentru întâmpinarea acestei magice sărbători - Crăciunl.

Mămicile gătesc, se gătesc şi pregătesc de zor, tăticii sunt în căutarea lui Moş Crăciun iar Copiii se pregătesc de colindat.

Treptat, atmosfera de sărbătoare se face tot mai simţită la serviciu, pe stradă, acasă.

Pentru a întregi această atmosferă de sărbătoare, vă ofer o frumoasă colecţie de colinde pe care, şi eu la rândul meu, am primit-o de la http://prgabriel.wordpress.com/ şi căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

Astfel, dar din dar se face rai!

Orice fapt, oricât de  mărunt vi s-ar părea a fi, dacă aduce bucurie cel puţin unei persoane – străine sau apropiate – devine o faptă importantă nu doar pentru cel ce se bucură de ea ci şi pentru cel ce a săvârşit-o deoarece, din bucuria celui di-ntâi se va hrăni şi cel de-al doilea.

Vă urez să trăiţi multe astfel de bucurii, mai mici sau mai mari, atât ca cel ce primeşte cât şi ca cel ce oferă, nu doar acum, de sărbători, ci şi în tot cursul anilor următori. Nu este greu deloc, trebuie doar să ne intre în obişnuinţă.

Esenţa acestei sărbători minunate, cred că aceasta este: să învăţăm să oferim celorlalţi bucurie, să învăţăm să ne hrănim din bucuria celorlalţi, să învăţăm să ne bucurăm alături de ceilalţi deoarece, aşa ne vom simţi cu toţii împliniţi sufleteşte.

Vă urăm din toată inima:

Un Crăciun fericit tuturor şi o viaţă în comuniune cu semenii!

Pentru a primi colectia de colinde, trimiteţi un e-mail la fanutaheli@yahoo.com.

Acum ceva vreme, la un articol din ziua respectiva, am primit un comentariu. De fapt, era un strigat de ajutor.
Vi-l supun atentiei.
Macar in prag de Craciun sa ne mai amintim ca este bine sa mai facem si cate o fapta buna.
Doamna DUMITRAN GABRIELA spunea…
“avem mare nevoie de ajutorul dumneavoastra si sunt sigura ca puteti acorda sansa la viata www.pasgri.blogspot.com va doresc multa sanatate si sarbatori fericite”

Puteti vedea aici strigatul de ajutor >>> http://www.pasgri.blogspot.com/

Pentru ca sarbatorile se apropie iar timp de a mai posta nu prea am (examenele, de), voi face diferite legaturi catre colinde de craciun.

Pe vremea copilariei mele, impreuna cu fratii mei si alti amici din sat colindam pe la casele oamenilor in noaptea de anul nou, pana pe la miezul noptii.

Am trait astfel bucurii pe care copiii nosti nu le prea mai traiesc, in orase.

Fiica mea, de aproape 6 anisori, imi cere mereu sa o duc macar prin vecini cu colindul.

Poate anul acesta vom reusi sa facem un grup de mici colindatori. La varsta lor, bucuria este infinita! Mi-e dor de astfel de bucurii simple, curate, dar profunde.

O prima legatura : http://www.colinde-craciun.ro/

Mai puteti accesa si:

http://video.google.ro/

http://www.crestinortodox.ro/

Dragi cititori,
Vă recomand cu căldură un articol ce poate da naştere unor dezbateri interesante.

Este un articol ce atige puncte interesante şi sensibile in acelaşi timp:

1) Religia si scoala.

2) Preotii si functiile administrative ale statului.

3) Cooperarea intre stat si biserici privind diverse tipuri de ajutor social.

4)  Duminica si sarbatorile legale.

Este un articol ce invită la toleranţă.

M-aş bucura să vă exprimaţi opinia, oricare ar fi ea! Intraţi în dezbatere!

Religie si secularism

…

Simbolic, separarea Bisericii de Stat se naste ca principiu politic in zilele tumultoase ale Revolutiei franceze din 1789. Pina atunci, monarhul era privit ca reprezentantul, “unsul” lui Dumnezeu pe pamint. Daca Biserica era bratul spiritual al Fiintei Supreme, Statul si Monarhul reprezentau bratul politic. In consecinta, Statul si Biserica mergeau mina in mina: pentru a fi recunoscut, monarhul trebuia incoronat in biserica; pentru a-si intari domnia, biserica avea nevoie de puterea statului.

Odata cu asa-numita “Revolutie a ratiunii”, tot acest construct de prabuseste. Francezii anunta moartea lui Dumnezeu – si cum nu mai avem nici o Fiinta Suprema, evident ca monarhia isi pierde legitimitatea. Cetatenii sint liberi, sint egali, si fraternizeaza in lupta impotriva asupritorilor. Daca Dumnezeu si monarhia au fost aruncati in groapa istoriei, democratia renaste din ruinele Bastiliei.

Intre timp lucrurile s-au mai asezat, pasiunile s-au potolit, iar “domnia ratiunii” nu a demonstrat pea mare intelepciune. In urmatoarele doua secole si ceva am invatat ca principiul separarii bisericii de stat este unul puternic si legitim, dar si ca a elimina religia din viata publica este o incercare nu numai inutila, dar si indezirabila. Incerc sa explic mai jos aceasta afirmatie.

Pe de o parte, orice om cit-de-cit rational va intelege avantajele separarii sferelor de influenta ale bisericii si statului. Daca puterea politica este complet eliberata de influenta diverselor religii, evident ca statul laic poate sustine dezvoltarea neingradita nu numai a stiintei – dar si a unei largi sfere politico-ideologice in ceea ce priveste protejarea cetateanului si a indivizilor in general de puterile religioase si politice care ii reclama asentimentul. Nu cred ca are rost sa insist asupra acestui subiect.

Pe de alta parte, un divort total intre stat si biserica (sau, mai bine spus, intre stat si diversele culte religioase) este, cum am mai spus, deopotriva imposibil si indezirabil. Sint patru cazuri pe care doresc sa le supun atentiei:

Continuarea o veti găsi aici, pe Interactiuni.

Doamne, fă din mine un instrument

Al împăcării dintre oameni.

Unde este ură, eu s-aduc iubire,

Unde e jignire, eu s-aduc iertare,

Unde-i dezbinare, să aduc unire.

Unde e greşeală, s-aduc adevărul.

Unde-i îndoială, eu s-aduc credinta.

Unde-i deznădejde, eu s-aduc speranţă,

Unde-i întuneric, eu să fac lumină,

Unde-i întristare, s-aduc bucurie,

O, Învăţător Divin,

Fă ca eu să caut

Nu atât să fiu mangâiat, cât să mmângâi eu pe altul,

Nu atât să fiu eu înţeles, cât să înţeleg eu pe altul,

Nu atât să fiu eu iubit, cât eu să iubesc pe altul,

Căci cine dăruieşte, acela primeşte.

Uitând de tine însuţi, să înţelegi pe altul,

Iertând pe altul, găseşti şi tu iertare.

Murind, învii la viaţă.

(Francisc din Assisi)

Hotararea CEDO (rezumat) o puteti citi pe Juridice.ro

Titlul – Expunerea crucii sau a altor simboluri religioase in scolile publice. Incalcare. CEDO, 30814/06, Lautsi vs. Italia

Mai jos, puteti citi comentariul meu pe marginea acestei hotarari.

Am predat, ca profesor de religie, inca din primii ani, cand desfasuram orele sambata. In acea perioada, veneau la orele de religie doar copiii ai caror parinti au semnat o adeziune in acest sens.
Treptat, pentru ca tot mai multi parinti si copii doreau sa participe la ore, am introdus si in cursul saptamanii (la inceputul sau sfarsitul orelor) ora de religie. Aceasta solutie a fost adoptata pentru a permite celorlalti elevi sa vina mai tarziu sau sa plece mai devreme, in functie de orar.
In momentul in care a fost introdusa ora de religie ca obligatorie, au fost si optiuni de a nu participa la ora. In acele situatii, trebuie sa recunoastem, uneori, acesti elevi erau nevoiti sa desfasoare o alta activitate, supravegheati de un alt cadru didactic. Au fost si situatii in care ca mi s-a cerut, de catre parinti, sa permit copilului sa ramana in clasa, pe parcursul orelor de religie.

Trebuie sa marturisesc faptul ca m-am folosit de acest prilej, cu acordul parintilor, pentru a arata elevilor mei ca oamenii pot fi diferiti, ca sunt liberi sa gandeasca si sa faca orice alegere o considera potrivita la un moment dat, ca Dumnezeu Insusi ne-a inzestrat cu libertatea de a alege (in tot ceea ce ne priveste) si astfel copiii au invatat ca trebuie sa fie toleranti unii cu ceilalti, tocmai in virtutea liberului arbitru.
Faptul ca exista posibilitatea de a fi influentati de manifestarile celorlalti copii (prin numar, prin modul de manifestare, tocmai pentru ca sunt majoritari), influenta fiind una involuntara (altfel am vorbi de prozelitism care nu e vazut bine nici de Biserica), poate fi adevarat iar un parinte care nu tocmai acest lucru nu doreste, poate simti o presiune in acest sens.
In ceea ce priveste icoanele si alte simboluri religioase, am sa va relatez cazul meu concret. Copiii au fost cei care au avut initiativa. Mai intai au adus ce aveau pe acasa si mai apoi, au strans bani si am creat un „cabinet” al scolii, intr-una din clasele in care toti copiii erau crestin ortodocsi.
In celelalte clase, au aparut icoane puse fie cu acordul parintilor fie chiar de catre parinti. Acest lucru s-a petrecut treptat.
Au fost si sali de clasa unde nu a existat nici o icoana sau alte simboluri considerate a fi religioase. Am fost si metodist pe sector (sectorul 5 al capitalei) si am avut posibilitatea sa merg in multe scoli din sector. Nu s-a intamplat ca cineva sa fac reclamatii in acest sens si aceasta deoarece icoanele si celelalte simboluri religioase nu au fost impuse.
Faptul ca noi, profesorii de religie, ne-am fi dorit sa vedem cate o icoana in fiecare clasa, este adevarat, dar noi personal nu ne-am fi permis (nici pecuniar vorbind) acest lucru.
Astfel, nu cred ca am incalcat libertatea nici unui copil sau parinte care nu a dorit sa fie influentat in nici un fel de ceea ce se petrecea la orele de religie sau de simbolurile religioase afisate.

Nu contest faptul ca exista posibilitatea ca anumiti profesori de religie, mai zelosi, au facut oarece presiuni pentru afisarea unor icoane sau altor simboluri religioase, insa, in opinia mea, acele atitudini trebuiesc a fi corectate. Au fost si cazuri in care anumiti profesori au fost chiar sanctionati prin retragerea binecuvantarii si astfel nu au mai putut desfasura activitati didactice.
In momentul de fata, in Romania, nu cunosc sa existe o norma care sa impuna scolilor (publice) sa afiseze simboluri religioase, asa cum nu cred sa existe vreuna care sa interzica afisarea acestora.
Nici un astfel de tip de reglementare, care sa impuna expres o conduita sau alta n-ar trebui sa existe, prin insusi faptul ca, intr-un fel sau altul, se va genera o discriminare.
De ce ar trebui sa existe o norma care sa interzica afisarea unor icoane intr-o sala de curs in care (asa cum functioneaza la noi invatamantul) isi desfasoara activitatea copiii apartinatori unei singure confesiuni? Desigur ca pentru salile in care isi desfasoara activitatea didactica elevi de diferite cofesiuni, o astfel de norma ar fi utila.
Ca atare, pentru Romania, in spiritul respectarii libertatii celorlalti, trebuie sa existe o reglementare nuantata. De fapt, ce politician si-ar asuma un act normativ prin care sa interzica afisarea simbolurilor religioase? Mai mult decat atat, de ce trebuie sa fim atat de radicali in conditiile in care peste 90% (cel putin declarativ) ne declaram crestini ortodocsi?
Cred ca solutia, pentru noi, ar fi una in care icoanele pot fi afisate in salile de curs cu acordul unanim al celor ce-si desfasoara activitatile scolare acolo, clasa, sala fiind un spatiu mult mai restrans si astfel, cei ce nu doresc a fi influentati in vreun fel de de aceste simboluri sa nu le vada.
Ceea ce ar putea impune o astfel de lege este tocmai interzicerea afisarii icoanelor sau altor simboluri religioase pe holurile scolilor (vorbim doar de cele publice), in secretariate, cabinete ale directorilor, cancelarii, sali de sport si alte asemenea spatii. Din categoria acestor sali fac parte si cele in care se desfasoara anumite activitati (precum cele de laborator: chimie, biologie) pentru care clasele de elevi se succed.
O alta solutie, ar fi aceea de a se permite infiintarea cabinetelor de religie unde elevii pot invata si se pot manifesta liber.
Probabil ca printre cei ce vor avea rabdare sa parcurga intreg comentariul meu vor fi si persoane care vad altfel lucrurile. Este dreptul fiecaruia. Insa, ceea ce trebuie sa avem in vedere este tocmai faptul ca libertatea fiecaruia dintre noi se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt.
Totodata, nu trebuie sa uitam ca societatea romaneasca are nevoie de tineri care sa se raporteze la valori morale ridicate. Cum putem face asta daca excludem din spatiul public pana si simbolurile care ne definesc pe noi ca natiune?
Din pacate, in discutiile aprinse ce au facut obiectul acestor dezbateri incinse din ultimii ani, Biserica nu si-a ales reprezentantii cei mai potriviti pentru a aborda aceste teme publice, care ating puncte foarte sensibile pentru societatea romaneasca, dupa atatia ani de privatiuni.

Concursul naţional Smile 21

In Film, Fotografie, Grafica, Literatură, Pictura, Romania, Scurt metraj on October 17, 2009 at 10:51 am

- tema: rezolvarea creativă a problemelor din sufletul tău

- data limită de înscriere : 30 octombrie 2009 (taxă de înscriere 10 Ron)

- data de trimitere a lucrărilor: între 30 octombrie şi 30 noiembrie 2009
- pentru preşcolari, elevi din clasele I-IV, elevi din gimnaziu, liceeni, studenţi.

http://concursuricreative.wordpress.com/2009/10/17/concursul-national-smile-21

Urmati acest link, merită.    http://www.bibliaromana.com/misc/teism1.htm