Când merg la Biserică

Simt că sunt bucuroasă.

De aceea vreau

Să citesc cât mai multe rugăciuni.

Și as vrea din inimă

Să citesc copiilor

Ce au fost cuminți tot anul

Ascultand pe parinți.

Autor

Elena Cătălina Lișman

via Trei pasi pentru corectarea unui comportament.

Sursa: Avocatnet.ro

Scris de Mihaela Gologan, trainer.

Urletul unui copil, trasnaile animalului de casa sau pur si simplu vizita unui musafir, ne intorc pe dos ziua si casa. Sunt doua reactii des intalnite : “suport si trec mai departe” sau “reprosez si sancţionez”. In ambele situatii sansele ca situatia sa se repete sunt foarte mari. Si este normal, efectiv n-am facut decat sa incurajam comportamentul pe care il detestam sau sa indignam primind replica tacita “Las ca-ti arat eu tie data viitoare”Ce putem face pentru a corecta, sa zicem, definitiv, este simplu in trei pasi:

1. Spune ce vezi
2. Ofera o alternativa
3. Lauda.

1. Spune ce vezi

Chiar si un copil se poate plictisi. Se uita lung pe fereastra in timp ce tu dereteci prin casa. Opreste-te o clipa si admira langa el: “Uite o vrabiuta. Ai vazut cum a sarit pe creanga. Ce echilibristica! Poate sa stea chiar si cu capul in jos.”

Ce ai facut de fapt? I-ai atras atentia asupra unei fiinte vii foarte comune si i-ai scos in evidenta calitati remarcabile. Din multitudinea de lucruri pe care le poate vedea pe fereastra, copilul a constientizat ca acea micuta vietate are o echilibristica deosebita pe o creanga subtire. Ba mai mult, i-ai acordat acea clipa de atentie necesara. Este si el un om, exista si merita implicare.

Acum iti poti continua linistit treaba. Va admira tot restul pasaretului. Eventual te va mai trage de maneca sa-ti arate ce alte giumbuslucuri pot sa mai faca pasarile.

2. Ofera o alternativa

Pornind de la un caz concret. Copilul de 5 anisori in rol de Superman se catara pe masa chiar acolo unde asezi cina fiind la un pas de a-si lua avantul spre o cazatura cu plansete.

Ce se spune de obicei: “Nu te mai urca pe masa. De cate ori sa-ti spu? O sa cazi!” Şi in secunda doi este intins pe podea.

Aveti acum alternativa: “Ce faci acolo? Esti pe masa? Costumul tau imi spune ceva? Aaa esti Superman. Pun pariu ca poti sa te catari si pe fotoliu”

Varianta fotoliu este foarte convenabila si pentru tine si pentru copil. El este in siguranta intr-un loc in care oricum este destinat sa stai cu picioarele pe el, si in plus e foarte fericit ca-ti va demonstra puterea sa de Superman.

3. Lauda

Personajul nostru preferat, copilul. De aceasta data, isi exprima talentul de pictor utilizand creionul tau dermatograf. Ce faci, il tragi de urechi, te va surzi jumatate de ora cu plansetul.

Admira desenul “Ce frumos! Uite cum se cunosc muschii baiatului care alearga dupa minge. Fetita de aici poate sa-l ajute sa o prinda. Hai sa-le coloram tricourile in verde, sa se vada ca sunt din aceeasi echipa.” Întinde-i culoarea verde si reintra in posesia creionul dermatograf. În plus, i-ai indus si spiritul de echipa. Doar sunt sanse mici ca acel creion dermatograf sa fie chiar verde. Şi cine zambeste din nou: si tu si maestrul pictor, copilul.

De ce functioneaza? Este pozitiv, implica buna dispozitie si multumirea de sine c-ai descoperit/creat ceva deosebit. Ba mai mult, are loc chiar acum, odata cu manifestarea comportamentului.

Repetand acesti 3 pasi simpli veti vedea ca, oricat de mic este copilul te va imita si va aplica acelasi stil de corectare a unui comportament care il deranjeaza. În loc de a spune cainelui: “Nu-mi rupe foaia! Caine rau ce esti !” il vei auzi “Prinde mingea. Pe ea poti sa o rontai cat vrei. ”

Chiar daca toate exemplele de mai sus sunt legate de copii, putem aplica acesti trei pasi si in alte situatii. De exemplu, parterul de viata are obiceiul de a bea direct din sticla, aspect care va deranjeaza si il considerati neigienic, lipsit de educatia celor sapte ani de acasa.

1. Spunem ce vedem – „Bei din sticla. Cred ca e cam grea, asta de doi litri.”
2. Oferim o alternativa – „Uite iti pun in paharul acesta cu echipa ta favorita”
3. Lauda – „Esti tare ca X jucator.”

In cazul persoanelor mature schimbarea comportamentului se inregistreaza dupa un numar mai mare de repetari. Un pic de rabdare si oferirea unor mici recompense care plac ambilor, face minuni.

Metoda e simpla. Vine de la cheia SOL, cheia tuturor solutiilor:

Spune ce vezi!

Ofera o alternativa!

Lauda!

Puteţi vedea aici: http://gabrieltzu.wordpress.com/2009/08/06/pentru-scolari-no-comment/

Nu sunt de părere că pe coperţile caietelor trebuie să apară doar personajele pozitive din poveşti sau din desene, însă cred că ar trebui să fie ceva mai educative.

De asemenea, nu cred ca ar trebui să arate neapărat aşa

Însă, cred că pot fi găsite variante extrem de interesante şi frumoase care să stimuleze imaginaţia copiilor spre lucruri frumoase, care să trezească dragostea pentru frumos.

Iată un exemplu:

Cum facem faţă provocărilor?

Cum ne invatam copiii sa faca fata diferentelor dintre ei?
Sa educi astazi un copil, este foarte greu. Trebuie sa faci fata multor provocari. Modul de a educa un copil difera de la familie la familie, in functie de diferite criterii.

Copiii interactioneaza si se realizeaza un “schimb” de “informatii ” intre ei care este posibil sa-i bulverseze.
Mediul exterior, de care nu-i putem tine departe, este din ce in ce mai agresiv.
Nevoia de a primi recunoastere din partea celorlalti ne caracterizeaza pe toti. Cu atat mai pregnanta este aceasta nevoie la copii. Cum ii invatam sa faca fata acestor diferente?
Cum ii invatam pe copii sa faca selectii?

In opinia mea, cred ca depinde foarte mult şi de părinţi.

Până în momentul de faţă am reuşit să-mi conving copilul, cand a vrut sa-si cumpere un caiet cu o coperta ingrozitoare (in opinia mea) că acelea nu sunt caiete potrivite copiilor cuminţi şi ascultători. Nu ştiu dacă şi pe măsură ce creşte voi mai reuşi. Nu stiu ce metoda voi utiliza!
Cred că de când sunt mici, treptat, treptat, trebuie să le picurăm în suflet acele învăţături care să-i ajute să reziste unor astfel de tentaţii. Trebuie să le arătăm încă din frageda lor copilărie că oamenii pot fi foarte diferiţi.
Mai cred şi că este absolut obligatoriu să înţelegem mai întâi noi, părinţii care dorim să ne creştem într-un anumit fel copiii, că nu este foarte uşor nici pentru noi să fim diferiţi de ceilalţi.

Apoi, deşi va fi foarte greu, trebuie să arătăm şi copilului nostru cum să reziste atunci când alţi copii (de regulă majoritari) râd de el fie că nu are un astfel de caiet, fie că nu are un anumit tip de haine la modă (pictate cu tot  felul de personaje care nu sunt in masura sa aduca un plus in educatia copilului) si cu care noi încercăm să nu-l obişnuim.
Ca şi concluzie, multe stau în puterea noastră, a părinţilor, care trebuie să găsim calea cea mai bună să ne educăm copiii. De multe ori trebuie să fim tare inventivi.
Pe lângă toate acestea, mai avem nevoie şi de ajutorul lui Dumnezeu.

Voi ce cale aţi găsit? Cand copilul vrea pantaloni cu Hannah Montana ce faceti, ce-i spuneti?

La ce alte provocari de acest tip a trebuit sa faceti fata? Ce metode ati utilizat?

Împartăşiţi-ne şi nouă câte ceva.

Preluat articolul de pe  My Sweet Nothings

Posted using ShareThis

Un an de împliniri, tuturor, pe toate planurile; în cel personal, familial, profesional şi social.

La mulţi ani!

“Naşterea Domnului”

şi este cea mai frumoasă dintre sărbătorile anului, aşa cum ştim cu toţii.

Astfel, în prag de sărbătoare se cuvine să ne pregătim fiecare, cum credem de cuviinţă, pentru întâmpinarea acestei magice sărbători - Crăciunl.

Mămicile gătesc, se gătesc şi pregătesc de zor, tăticii sunt în căutarea lui Moş Crăciun iar Copiii se pregătesc de colindat.

Treptat, atmosfera de sărbătoare se face tot mai simţită la serviciu, pe stradă, acasă.

Pentru a întregi această atmosferă de sărbătoare, vă ofer o frumoasă colecţie de colinde pe care, şi eu la rândul meu, am primit-o de la http://prgabriel.wordpress.com/ şi căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

Astfel, dar din dar se face rai!

Orice fapt, oricât de  mărunt vi s-ar părea a fi, dacă aduce bucurie cel puţin unei persoane – străine sau apropiate – devine o faptă importantă nu doar pentru cel ce se bucură de ea ci şi pentru cel ce a săvârşit-o deoarece, din bucuria celui di-ntâi se va hrăni şi cel de-al doilea.

Vă urez să trăiţi multe astfel de bucurii, mai mici sau mai mari, atât ca cel ce primeşte cât şi ca cel ce oferă, nu doar acum, de sărbători, ci şi în tot cursul anilor următori. Nu este greu deloc, trebuie doar să ne intre în obişnuinţă.

Esenţa acestei sărbători minunate, cred că aceasta este: să învăţăm să oferim celorlalţi bucurie, să învăţăm să ne hrănim din bucuria celorlalţi, să învăţăm să ne bucurăm alături de ceilalţi deoarece, aşa ne vom simţi cu toţii împliniţi sufleteşte.

Vă urăm din toată inima:

Un Crăciun fericit tuturor şi o viaţă în comuniune cu semenii!

Pentru a primi colectia de colinde, trimiteţi un e-mail la fanutaheli@yahoo.com.

Puteti vedea aici strigatul de ajutor >>> http://www.pasgri.blogspot.com/

Pentru ca sarbatorile se apropie iar timp de a mai posta nu prea am (examenele, de), voi face diferite legaturi catre colinde de craciun.

Pe vremea copilariei mele, impreuna cu fratii mei si alti amici din sat colindam pe la casele oamenilor in noaptea de anul nou, pana pe la miezul noptii.

Am trait astfel bucurii pe care copiii nosti nu le prea mai traiesc, in orase.

Fiica mea, de aproape 6 anisori, imi cere mereu sa o duc macar prin vecini cu colindul.

Poate anul acesta vom reusi sa facem un grup de mici colindatori. La varsta lor, bucuria este infinita! Mi-e dor de astfel de bucurii simple, curate, dar profunde.

O prima legatura : http://www.colinde-craciun.ro/

Mai puteti accesa si:

http://video.google.ro/

http://www.crestinortodox.ro/

Este un articol ce atige puncte interesante şi sensibile in acelaşi timp:

1) Religia si scoala.

2) Preotii si functiile administrative ale statului.

3) Cooperarea intre stat si biserici privind diverse tipuri de ajutor social.

4)  Duminica si sarbatorile legale.

Este un articol ce invită la toleranţă.

M-aş bucura să vă exprimaţi opinia, oricare ar fi ea! Intraţi în dezbatere!

Religie si secularism

…

Simbolic, separarea Bisericii de Stat se naste ca principiu politic in zilele tumultoase ale Revolutiei franceze din 1789. Pina atunci, monarhul era privit ca reprezentantul, “unsul” lui Dumnezeu pe pamint. Daca Biserica era bratul spiritual al Fiintei Supreme, Statul si Monarhul reprezentau bratul politic. In consecinta, Statul si Biserica mergeau mina in mina: pentru a fi recunoscut, monarhul trebuia incoronat in biserica; pentru a-si intari domnia, biserica avea nevoie de puterea statului.

Odata cu asa-numita “Revolutie a ratiunii”, tot acest construct de prabuseste. Francezii anunta moartea lui Dumnezeu – si cum nu mai avem nici o Fiinta Suprema, evident ca monarhia isi pierde legitimitatea. Cetatenii sint liberi, sint egali, si fraternizeaza in lupta impotriva asupritorilor. Daca Dumnezeu si monarhia au fost aruncati in groapa istoriei, democratia renaste din ruinele Bastiliei.

Intre timp lucrurile s-au mai asezat, pasiunile s-au potolit, iar “domnia ratiunii” nu a demonstrat pea mare intelepciune. In urmatoarele doua secole si ceva am invatat ca principiul separarii bisericii de stat este unul puternic si legitim, dar si ca a elimina religia din viata publica este o incercare nu numai inutila, dar si indezirabila. Incerc sa explic mai jos aceasta afirmatie.

Pe de o parte, orice om cit-de-cit rational va intelege avantajele separarii sferelor de influenta ale bisericii si statului. Daca puterea politica este complet eliberata de influenta diverselor religii, evident ca statul laic poate sustine dezvoltarea neingradita nu numai a stiintei – dar si a unei largi sfere politico-ideologice in ceea ce priveste protejarea cetateanului si a indivizilor in general de puterile religioase si politice care ii reclama asentimentul. Nu cred ca are rost sa insist asupra acestui subiect.

Pe de alta parte, un divort total intre stat si biserica (sau, mai bine spus, intre stat si diversele culte religioase) este, cum am mai spus, deopotriva imposibil si indezirabil. Sint patru cazuri pe care doresc sa le supun atentiei:

Continuarea o veti găsi aici, pe Interactiuni.

Doamne, fă din mine un instrument

Al împăcării dintre oameni.

Unde este ură, eu s-aduc iubire,

Unde e jignire, eu s-aduc iertare,

Unde-i dezbinare, să aduc unire.

Unde e greşeală, s-aduc adevărul.

Unde-i îndoială, eu s-aduc credinta.

Unde-i deznădejde, eu s-aduc speranţă,

Unde-i întuneric, eu să fac lumină,

Unde-i întristare, s-aduc bucurie,

O, Învăţător Divin,

Fă ca eu să caut

Nu atât să fiu mangâiat, cât să mmângâi eu pe altul,

Nu atât să fiu eu înţeles, cât să înţeleg eu pe altul,

Nu atât să fiu eu iubit, cât eu să iubesc pe altul,

Căci cine dăruieşte, acela primeşte.

Uitând de tine însuţi, să înţelegi pe altul,

Iertând pe altul, găseşti şi tu iertare.

Murind, învii la viaţă.

(Francisc din Assisi)